27 mai, 2012

O scurta si fermecatoare plimbare pe Gorgani

                 Astazi, 25 Mai, am plecat de acasa fara sa-mi propun o plimbare pe dragele mele dealuri. Initial, planuisem sa ajung in centrul urbanizat al minunatei noastre comune ce se pregateste alert de alegerile locale, cum altfel decat prin monopolizarea tuturor vitrinelor, stalpilor, gardurilor, avizierelor cu ...ati ghicit : afise cu chipuri zambarete...diverse, multicolore, care mai de care mai instigatoare, revoltatoare, unice, etc. Pentru mine una, reprezinta doar risipa de hartie si tus, dar, SA NU FACEM POLITICA AICI !
Neastamparul meu interior si setea necontenita de verde (a nu se presupune vre-o apartenenta politica !) a preluat conducerea in mintea mea tulburata de stresul cotidian si m-a propulsat in mijlocul oceanului inmiresmat de culori, printre acordurile zumzaitului de albine.
              Nu pot descrie o asemenea pledoarie de simturi incantatoare in cuvinte sau imagini. Asa cum spunea Sfantul Parinte Arsenie Boca, "Cele Sfinte nu se transmit prin imagini ", indemnandu-ne astfel sa mergem noi insine sa ascultam Sfinta Slujba de Duminica, precum si  din zilele de Sarbatoare, asa as putea eu sa spun, cum ca, natura nu o poti simti prin poze sau descrierea cuiva, trebuie sa te intalnesti cu dansa, sa o simti, sa o mirosi, sa o asculti, sa o mangai, sa fii in mijlocul ei ! Acolo te vei descarca de tot ce este rau si apasator pentru mintea si corpul tau. Asa cum Sfanta Liturghie te apropie de Dumnezeu si simti ca sufletul tau se deschide precum un crin dornic sa simta Lumina,  asa  te lasi abandonat in mijlocul naturii si simti cum iti cresc aripi din voal; aripi ce cresc si cresc , se alungesc si te risipesc printre iarba si flori, imbratiseaza pomii , iar apoi se inalta spre cer, unde dupa ce saruta soarele isi fac franghii inodate pe dupa norii pufosi ca sa te poarte leganat peste toata zarea.
                O floare ! O, ce minunat ! Te apropii, o mirosi si te uiti necontenit la ea de parca nu intelegi..
De unde atata perfectiune?  De unde culorile astea vii si perfect armonizate... . Explicatii pot fi multe, de la cele stiintifice legate de spectrul cromatic, pana la Adevarul Divin, ce traieste in noi, necontenit, chiar daca unii dintre noi vrem sa-l inabusim in filosofii fara sens. Efectul acestor minunatii ramane acelasi , indiferent de explicatiile proprii : ne vindecam, ne incarcam cu energie, ne bucuram cu adevarat, ne amintim de legatura noastra stransa cu natura.
              Voi incerca in cele ce urmeaza sa conturez un traseu virtual insufletind cu ganduri si simtiri ilustratiile urmatoare.
Primul obiectiv atins : Fantana Picle . Iata cum acest ochi cu licoare vie a dainuit peste mai mult de un secol, hranind in tot acest timp trupuri ostenite, insetate, flamande chiar, cu prea plina si completa ei substanta.
Am invatat de la domnul profesor Grigore Rotaru ( http://strasihastrii.blogspot.com/2010/01/138-despre-felul-cum-era-cioplit-tubul.html ) cata pricepere, iscusinta si destin se cereau la faurirea colacului de piatra. Fantana - portalul dintre om si Pamant era plamadit cu multa constiinta si cunostinta pe atunci, iar colacul nu era doar un bloc sau un minimasiv de calcar gasit la intamplare si scobit in nesocotinta, era un altar al bunavointei, harniciei si credintei. 


Sub venerabila varsta de 118 ani, colacul de calcar poarta incrustat anul fauririi lui , 1894 precum si numele mesterului sau : Nicolae Toma.
Se spune ca odinioara oamenii apreciau apa mai mult ca in zilele noastre, o consumau si ca pe bautura de leac, iar cea de aici, cu precadere era folosita cu succes la fiertul  fasolei si la primenirea rufelor.
Acum, cei din apropiere si-au sapat fantani in curtile proprii, iar apa de aici nu mai este asa des folosita.
Un om a vrut sa faca o fapta buna, de folos, altul , sarac la minte, nu a inteles rostul santului de acumulare a apei in vederea protejarii potecii perpendiculare lui, si si-a abandonat gunoiul in acest loc. Precedentul s-a creat cu repeziciune, astfel ca in scurta vreme, probabil groapa va fi umpluta , dar nu cu apa, cu pet-uri si alte resturi ale civilizatiei in trend.

 Iata o idee de a utiliza aceste pet-uri dupa golire. Orice deseu, altul decat cele biodegradabile, poate sa aiba o utilizare, iar de nu-i gasesti una imediata, nu-l abandona in natura, la intamplare, producand atat poluare ambientala (aspect neplacut) cat si contaminarea solului si a apei. Nemaipunand in discutie posibilitatea ca animalele pot sa-l confunde cu hrana primara si sa-l manance, provocand astfel blocarea intestinelor si moartea lor in chinuri groaznice.
In pamant, pet-urile si pungile de plastic au nevoie de 1000 de ani sa se degradeze si mai tineti cont ca fabricarea lor presupune petrol si gaze naturale, care inseamna consum mai mare al rezervelor disponibile, a caror prospectare si extractie inseamna distrugerea habitatelor si ecosistemului. Sa nu mai vorbim de ingredientele chimice toxice folosite la fabricatie (care polueaza mediul in acest timp), energia si costurile.
In unele tari, a fost elaborata si adoptata o ierarhizare a optiunilor de gestionare a deseurilor pe patru niveluri distincte:
               *prevenirea productiei de deseuri este favorabila reciclarii;
               *reciclarea este preferabila incinerarii;
               *incinerarea este preferabila depozitarii in interiorul sau exteriorul teritoriilor nationale;
               * depozitarea in interiorul sau exteriorul teritoriilor nationale si controlul evolutiei depozitelor este    preferabila emisiilor necontrolate.


Cultura de fasole si dovlecei se arata incantata de apa primita din abundenta in aceasta perioada, iar existenta unei mici inclinatii a terenului s-a dovedit benefica pentru crearea unei rezerve de apa suficient necesara pentru tinerele plantute. Excesul de umiditate din sol este la fel de nociv pentru unele plante precum lipsa ei.

Un cadru pitoresc doar pentru un om strain de viata si de truda  unei gospodarii taranesti..., dar lasati-ma sa ma bucur si eu de ce vad si ce simt acum, maine poate o sa privesc altfel.

 Iata o plantatie tanara de nuci.

...O initiativa frumoasa din partea unui om ce a inteles ca practicarea aratului pe terenul in panta nu este favorabila, eliminand prin fapta sa  conditiile pentru producerea de alunecari.

In  sensul benefic, se recomanda plantarea de pomi fructiferi sau salcami, capabili sa fixeze chiar si solurile nisipoase.
 

Pasune invadata de rapita, de altfel planta de cultura renumita pentru uleiul care se extrage din aceasta si folosit in alimentatie si industria biocarburantilor.


 Din cultura de in de altadata ...
Acum se mai intrezaresc cateva firicele cu palarioare albastre prin iarba deasa rar cosita.
De amintit ca acum cativa zeci de ani, functiona in comuna Pirscov o fabrica de in , ce aducea alaturi de fabrica de conserve si CAP (livezi de pomi fructiferi, crescatorii de vite) o importanta contributie la echilibrul situatiei economice atat a comunei cat si a locuitorilor ei.
 Garofite...,

 trifoi si o multime de  flori de camp pe care le poti admira si mirosi.
Plante medicinale, precum coada soricelului, sulfina, ...
si cimbrisor de camp pe care le poti recolta daca sunt deschise, la vreme de amiaza in timp cu soare pentru zilele friguroase si bolnavicioase de iarna.


De fapt, calatoria a fost initiata cu scopul unei recoltari de bureti de prun, dar nu am gasit decat ciuperci necomestibile.


Tot cotrobaind dupa plante medicinale si bureti am intalnit si un furnicar.



Aici e locul unde cei ce lucrau la intretinerea livezilor de pomi fructiferi pregateau solutia de stropit imporiva diverselor insecte parazite.
Astazi nu au mai  ramas decat parazitii ...: cei ce vin si taie pomii abandonati, valorificand trunchiurile lor ca lemne de foc. 

 "Am inceput sa mor..."se auzea un glas surd inabusit de fosnetul frunzelor. O lupta intre sentinta ce a dat-o neputinta unora sau inconstienta altora si viata ce zvacneste cu nesat in maruntaiele acestei planete.
Bine ar fi daca acesti paraziti ar taia pomii uscati sau crengile putrede, dar nu, ei se infrupta fara nici un drept, nici macar civil, dar mi te moral, din roadele pamantului ce a ajuns sa-si poarte singur grija de copiii sai.
Noi nu ! Noi nu suntem copiii lui, daca am fi, am stii sa apreciem calitatile si darnicia acestui Pamant !




O culoare tipatoare mi-a atras atentia in covorul verde ...era el, macesul inflorit !



O alta tonica de cadru cromatic , o garagarita, de aceasta data. E mica, iata.. dar in intelepciune ne intrece pe noi, oamenii, "fiinte superioare", zic unii. Este superioara noua, zic eu. Ea a stiut sa-si urmeze ascultator stramosii. Traieste in continuare in armonie deplina cu natura.


Prima panorama de pe dealurile Gorganilor...
Cu cat urci mai sus, cu atat te simti  mai liber si mai usor. Dupa coroanele dese ale pomilor se mai intrezaresc cadre mici cu departari pierdute pana dincolo de Valea Buzaului.

Lacurile de glimee cu vegetatie higrofila pe drumul ce coboara de la padure..



...un drum ce sub greutatea carutelor si vitelor s-a adancit, facilitand scurgerea apei, formandu-se astfel,  rigole periculoase pentru stabilitatea terenului. Aceste forme de eroziune pot lua proportii, transformandu-se intr-un timp relativ scurt in ogase , apoi ravene, daca nu se trece la plantarea de pomi fixatori pe marginea lui.

Prin aceste locuri vietuiau de odinioara oameni gospodari ce stiau sa valorifice natura intru belsugul traiului lor. Gospodariile au disparut odata cu pierderea moralitatii noastre, oamenii s-au coborat spre zonele asa-zis civilizate, preferand supermarket-urile si tomberoanele in detrimentul alimentelor naturale si aerului curat.
Urmele de vietuire in aceste frumoase locuriau fost sterse  de parca nu au fost vreodata ramanand doar amintiri in memoria unora dintre sateni.




Iata o alta fantana veche cu colac de piatra, ce odiniora constuia un element esential pentru gospodariile ce se aflau in preajma.




De data aceasta, fantana are alaturi si un uluc de asemenea din piatra ce era folosit, si mai este si acum, la adaparea oilor ce se coboara de la stana dupa ziua de Sfantul Dumitru.

 In cele din urma omul se va regasi in bratele mamei sale, natura.



 Aici, printre iarba si pomi, isi va afla din nou linistea si hrana adevarata.





Vedere spre concentratia de locuinte ale comunei Pirscov. In centru, amplasamentul fostei fabrici de in, in prezent vestita fabrica de tigarete China Tabacco ..."evoluam", nu-i asa?
O alta frumoasa panorama , de data aceasta se intrezareste si scoala. Acolo, mai este o speranta ! Dragi dascali, invatati copiii din nou, sa-si iubeasca vatra!  Trebuie sa transformam asta intr-un trend, sigur ne va prinde!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu