Suntem pregatiti pentru turisti?

Intre o excursie pe Gorgani si doua la Izvorul Vana Rece (o sa va explic ulterior de ce doua) am sa imi permit sa lansez o initiativa , de altfel tema ei a mai fost publicata pe acest blog, dar de aceasta data, ma adresez in special persoanelor cu influenta din comuna Pirscov, pentru ca despre ea este vorba in aceasta postare. Se pot face extinderi de orice fel, dar eu, personal, cred ca datorez ceva in special acestei comune.
 Planuisem initial sa ma intalnesc personal cu unii dintre persoanele carora le adresez acest mesaj, dar cum socoteala de acasa...stiti si dumneavoastra mai bine.
Nu este demagogie politica, nu este teribilism, nu este aluzie la ceva sau cineva. Va rog sa luati mesajul ca atare si sa va rapiti cateva zeci de minute din timpul dumneavoastra pentru a afla ca nu sunteti singur, ca daca v-ati gandit sa faceti ceva bun pentru comuna Pirscov, aveti cel putin un om care va va sustine si mai multi de o suta care se vor mobiliza cand veti dovedi ca sunteti hotarat sa treceti la fapte.
Asadar ....

Initiativa de reinviere a spiritului satesc

                

               Intr-un context social haotic, care nu ucide numai spiritul national, dar si valorile morale ale poporului nostru, care de altfel, au reprezentat odata insusirile lui  supreme, licareste, aproape stinsa, flacara traditiilor satesti.

               Satul – leaganul unei civilizatii care a adunat si a transmis mai departe secole de-a randul obiceiuri, mestesuguri, traditii, folclor si tot ceeace inseamna pur romanesc este acum pe cale de disparitie. Un adevar care , ori ca nu este observat de catre noi, ori incearca sa fie musamalizat de catre diverse persoane, organizatii si sisteme. Prea putin conteaza cine si cum incearca sa ne manipuleze si sa ne stearga din memoria colectiva sau din constiinta individuala adevaratele legi lasate de strabuni. Aceste legi nescrise au fost facute atat in favoarea noastra, a celor ce se nasc si traiesc pe acest pamant sfant,  cat si in favoarea vetrei noastre, sau mai bine spus, in favoarea mentinerii unui echilibru intre neam si patrie.

            Important ar fi,  sa ne amintim aceste legi, sa le invatam sa le respectam din nou, intelegand ca facand acestea vom reusi sa supravietuim oricaror nedreptati civice.

           Prea putini sunt cei care realizeaza ca suntem un popor care a primit cel mai ales pamant.  Diversitatea formelor de relief, bogatiile solului si subsolului, o flora si o fauna care prin nenumeroase endemisme arata ca aici este cu adevarat un spatiu protejat, unde  conditiile climatice par sa fie cel mai propice vietii si perpetuarii ei, toate acestea ar trebui sa constituie motive esentiale pentru a fi recunoscatori, pentru a sti sa protejam acest pamant , cum au facut-o candva stramosii nostri, pentru a ne fi conservat modul de viata sanatos, pentru a nu uita sa traim in armonie cu natura, pentru a sti a canta cu mandrie si voie buna doina strabuna.

           Incercarea de dizolvare a acestei celule a vietii – satul – are loc ori fie prin “urbanizarea ruralului”, o urbanizare de cele mai multe ori distructiva, ori prin fortarea acelor cativa sateni, ramasi sa –si continue traditia parinteasca , sa migreze catre centrele urbanizate, sa intre in sistemul imbacsit de plastic si non-valori. Acest fenomen la scara nationala , se pare ca are loc intr-un ritm din ce in ce mai alert cu o agresivitate ce inabuseste si cel mai pur spirit, cea mai puternica ambitie de reintoarcere la simplitate si frumos.

         Secole de-a randul am fost invidiati pentru bogatiile patriei noastre, ne-a fost ciopartita glia, am fost fortati sau incantati sa renuntam la traditii, ne-au fost furate vietile, fiind constransi sa ne abandonam intr-o rutina deplorabila propusa de un sistem facut pentru a produce bunastare pentru anumiti indivizi, totusi, o solidaritate ampla, ar putea sa invinga acesti intrusi , acesti cotropitori, navalitori, nomazi, pagani sau oricum vreti sa ii numim.

         Cultura, traditiile, valorile morale sunt purtate acum pe umerii si in sufletele romanilor adevarati, cei ce  au recunostinta pentru toti aceia ce si-au jertfit viata pentru suveranitatea acestui popor, cei ce pretuiesc valorile culturale, cei ce apreciaza frumosul simplu, cei ce doresc sa recladeasca constiinta nationala, cei ce respecta satul romanesc si isi doresc ca nepotii dansilor sa poata povesti copiilor lor despre cantul, jocul si mestesugurile taranului roman.

         In prezent, termenul acesta, “taran” este folosit intrun sens impropriu, dezonorant. Mare dojana pe mintea celor ce nu-l folosesc cu respect si in contextul potrivit.  O zicala olandeza ar spune : “Nu exista arta de a deveni taran, arta este sa ramai !”.

        Stramosii nostri erau  tarani  in vreme de pace si luptatori aprigi in vreme de restriste si erau mandrii de statutul lor. Conducatori erau putini si aceia din cei mai viteji si mai intelepti. Dar toti laolalta erau mai intai de toate tarani, isi iubeau glia si fratii, stiau sa se bucure de cele mei simple si frumoase lucruri.  Pe atunci omul isi castiga respectul fata de semeni prin intelepciune si harnicie, iar daca stia sa ii sfatuiasca si pe altii si sa-I ajute era dintre cei mai stimati.

        Sa ajutam deci romanul sa ramana taran, in sensul lui adevarat. Sa nu ne fie rusine sa spunem ca ne-am nascut la sat, ca stim sa cultivam pamantul, ca stim sa folosim sapa si cazmaua, ca stim ca pamantul ne ofera cea mai sanatoasa hrana, ca stim sa ne bucuram cand strangem recoltele, cand mirosim florile, cand privim dealurile, cerul, pasarile si  toate fiintele acestui pamant.

       In sensul de a reinvia spiritul satesc, traditiile romanesti, de a salva tainele mestegusurilor taranului nostru, cu precadere cele din zona Buzaului, initiez un proiect de infiintare a unei scoli de arte populare aici, in comuna Pirscov.

      La aceasta scoala copiii ar avea ocazia sa invete de la pictura, broderie, dansuri populare, decupare in lemn moale, sculptuta in calcar, gastronomie si tehnica incondeierii oualelor de Paste, olarit,  tainele medicinii traditionale si cate ceva despre istoria acestor frumoase locuri unde au avut norocul sa se nasca si sa copilareasca.

       Cursurile vor fi sustinute de persoane cu calificare, profesori, dascali, dar de ce nu, chiar mesteri iscusiti din comuna noastra.

Activitatile prestate de acestia vor fi sub regim de voluntariat,  cel putin in stadiul incipient, urmand ca in varianta in care s-ar obtine subventii din partea statului roaman sau  a unor eventuali sponsori, acestia sa fie remunerati in consecinta.  Deocamdata, singura posibilitate de a recompensa acesti oameni este de a organiza la sfarsitul verii un targ cu vizita televizata ce le va putea promova produsele si serviciile. Cele mai reusite produse faurite de copii vor fi scoase la licitatie, iar din banii obtinuti se va investi in continuitatea existentei acestei Scoli de Arte Populare.

Vrem sa-i invatam pe copii sa fie mandrii de originea lor rurala, sa invete sa poarte din nou cu fala un costum popular, sa se uite la stergarele cusute de bunica si sa le pretuiasca vazand cat de multa truda si suflet intra la faurirea lor, sa-l ajute pe bunicu' la stransul fructelor faurindu-i chiar si un cos nou de nuiele, sa aiba o perspectiva frumoasa asupra acestui cadru natural si asupra traditiilor, ce din pacate se pierd in negura timpului.
              “Orice ajutor este binevenit, fie in produse , consumabile pentru cursuri, oameni ce doresc sa-i initieze pe micuti in tainele mestesugurilor , poate chiar o locatie.
               Speram ca ideea va incanta si ma astept cu ajutorul Celui de Sus  sa imi dati concursul !
              Asadar , frati, bunici, parinti, vecini, cunostinte, veniti cu mic cu mare, sa reinviem sufletul satului stramosesc.
              Priviti in jur: cat cer, ce mai flori, cati pomi roditori, cata iarba, ape vindecatoare, triluri minunate...
De ce sa nu ne bucuram de ele , sa nu traim in armonie cu ele, de ce sa fugim la orasele aglomerate, cand bogatia este sub picioarele noastre ?
              Meseria este bratara de aur ! Poate ca micutul va vrea sa fie doctor, arhitect, avocat, contabil, de ce nu? Dar ce-i strica sa deprinda si o meserie traditionala care sa-i cultive pasiunea spre frumos, sa-i sculpteze dibacia, iscusinta, sa invete sa -si caute prietenii dupa pasiunea comuna nu dupa rangul social sau nivelul financiar… .”

           Din cuprinsul solicitarii mediatizate pe internet; puteti citi intreaga petitie accesand link-ul specificat in incheiere.

Daca  in interesul cultivarii spiritului si conservarii traditiilor, am propus infiintarea acestei scoli de arte populare, consider ca o la fel de mare importanta ar avea-o  actiunea de ecologizare a comunei , de informare si motivare a localnicilor in vederea sortarii deseurilor. Pana la actiunea de inlesnire, spre a depozita intr-un mod responsabil deseurile provenite din gospodariile proprii , gandesc ca nu ar fi rau daca s-ar incerca educarea acestui simt civic, prin informare de specialitate cu privire la riscurile depozitarii deseurilor in spatii improprii, precum :   santurile  de scurgere a apei provenite din precipitatii, la marginea drumurilor, si chiar in lunca paraului Balaneasa.

          Propun  tiparirea de mesaje informative, sustinerea de discursuri succinte in acest sens, in cadrul diverselor activitati si evenimente la nivel de localitate, precum si  o eventuala monitorizare a spatiilior vizate spre depozitarea deseurilor fara a fi certificate si incadrate pentru acest scop.

         Igienizarea spatiilor deja invadate abuziv de deseuri se va face chiar de catre acele persoane, care au participat la aceasta actiune intr-un mod iresponsabil , sub incidenta unor prerogative la nivelul consiliului comunal. Doar prin amenintarea cu masuri drastice s-ar putea reface aspectul sanatos si frumos al localitatilor abilitate.

        Dincolo de aceste masuri impetuoase as putea spune, as propune si recunoasterea valorii istorice, importantei stiintifice si culturale a acestei comune, precum si punctele reprezentative ale acestora, care se par a fi ignorate de noi, locuitorii ei, cat si de autoritatile avizate sa le protejeze. Amintesc aici, doar cateva: fortificatia de tip turn de la Pirscov, loc denumit “La Cetatuie” sau “La Mitoc” (epoca medievala) , sectorul de importanta geologica si paleontologica de la Badila si Curcanesti“La Surduci”, “Malul cu Sare”, “La Saramura”, siturile arheologice  de la Tarcov “Piatra cu Lilieci” si “La Monaie” (epoca medievala) , Crucea de la Runci (Runcu).

        Avem aici un punct de pornire, o valoare culturala de mare anvergura in memoria neamului , spiritul poetului si prozatorului Vasile Voiculescu precum si casa lui memoriala. Suntem cunoscuti asadar, avem deja creat un vad de natura turistica , asa incat ar fi pacat sa nu speculam acest aspect. Propun  sa lucram la dezvoltarea turismului local si astfel la prosperitatea economica a localitatii.

       De asemenea ,acest monument istoric ar trebui sa constituie etalon pentru toate celelalte puncte amintite mai sus, datorita administarii deosebite si organizarii lui.

       Favorizarea  investitorilor , fiindu-le inlesnita  achizitionarea de terenuri, spatii, cladiri, in vederea  dezvoltarii unor afaceri, ar trebui sa fie facuta intr-o maniera obiectiva, punand pe prim plan interesul comunei , al dezvoltarii ei economice, al bunului trai al locuitorilor ei in speta.

       Nu doresc sa fiu acuzata de demagogie politica, asa incat tin sa mentionez ca am pornit aceasta initiativa de a uni oameni ca dumneavoastra, prin aceste proiecte propuse, de a crea o punte intre cetateanul de rand, locuitorul comunei Pirscov, taranul nepretuit care fuge de propriul sau nume, cu care ar trebui de fapt sa se mandreasca,  si persoane cu pregatire profesionala si mai ales cu valoare morala, cu iubire si devotament  fata de aceasta vatra.  Pe aceasta cale doresc sa caut o modalitate de a dovedi ca simtul nobil al taranului pirscovean este mai puternic si mai presus de orice politician ce duce o lupta continua fara scrupule pentru prosperitatea propriului sau trai.

         Ar trebui sa fim preocupati sa facem ceva bun, constructiv pentru localitatea noastra , nu sa ne batem pe niste posturi la primarie in scopul de a castiga influenta si de a deturna fonduri din buzunarul unor oamnei ce cu greu isi duc existenta.

        Cu atata bogatie cata avem aici, daca am administra-o cu cunostinte suficiente , am putea sa ridicam  comuna Pirscov  din anonimat prin aspecte pozitive , exemplare.

        Sfatul Batranilor sau Sfatul Inteleptilor de odinioara, era cel mai presus consiliu al unei asezari. Asa incat, stimati domni, carora m-am adresat astazi, nu la intamplare, numai de dumneavoastra depinde reinvierea spiritului satesc.

       Cu speranta ca am reusit sa fac un pas inainte pentru tot ceea ce inseamna satul pirscovean astept orice observatie, parere, suport, idee contradictorie pe adresa blogului meu.

O scurta si fermecatoare plimbare pe Gorgani

                 Astazi, 25 Mai, am plecat de acasa fara sa-mi propun o plimbare pe dragele mele dealuri. Initial, planuisem sa ajung in centrul urbanizat al minunatei noastre comune ce se pregateste alert de alegerile locale, cum altfel decat prin monopolizarea tuturor vitrinelor, stalpilor, gardurilor, avizierelor cu ...ati ghicit : afise cu chipuri zambarete...diverse, multicolore, care mai de care mai instigatoare, revoltatoare, unice, etc. Pentru mine una, reprezinta doar risipa de hartie si tus, dar, SA NU FACEM POLITICA AICI !
Neastamparul meu interior si setea necontenita de verde (a nu se presupune vre-o apartenenta politica !) a preluat conducerea in mintea mea tulburata de stresul cotidian si m-a propulsat in mijlocul oceanului inmiresmat de culori, printre acordurile zumzaitului de albine.
              Nu pot descrie o asemenea pledoarie de simturi incantatoare in cuvinte sau imagini. Asa cum spunea Sfantul Parinte Arsenie Boca, "Cele Sfinte nu se transmit prin imagini ", indemnandu-ne astfel sa mergem noi insine sa ascultam Sfinta Slujba de Duminica, precum si  din zilele de Sarbatoare, asa as putea eu sa spun, cum ca, natura nu o poti simti prin poze sau descrierea cuiva, trebuie sa te intalnesti cu dansa, sa o simti, sa o mirosi, sa o asculti, sa o mangai, sa fii in mijlocul ei ! Acolo te vei descarca de tot ce este rau si apasator pentru mintea si corpul tau. Asa cum Sfanta Liturghie te apropie de Dumnezeu si simti ca sufletul tau se deschide precum un crin dornic sa simta Lumina,  asa  te lasi abandonat in mijlocul naturii si simti cum iti cresc aripi din voal; aripi ce cresc si cresc , se alungesc si te risipesc printre iarba si flori, imbratiseaza pomii , iar apoi se inalta spre cer, unde dupa ce saruta soarele isi fac franghii inodate pe dupa norii pufosi ca sa te poarte leganat peste toata zarea.
                O floare ! O, ce minunat ! Te apropii, o mirosi si te uiti necontenit la ea de parca nu intelegi..
De unde atata perfectiune?  De unde culorile astea vii si perfect armonizate... . Explicatii pot fi multe, de la cele stiintifice legate de spectrul cromatic, pana la Adevarul Divin, ce traieste in noi, necontenit, chiar daca unii dintre noi vrem sa-l inabusim in filosofii fara sens. Efectul acestor minunatii ramane acelasi , indiferent de explicatiile proprii : ne vindecam, ne incarcam cu energie, ne bucuram cu adevarat, ne amintim de legatura noastra stransa cu natura.
              Voi incerca in cele ce urmeaza sa conturez un traseu virtual insufletind cu ganduri si simtiri ilustratiile urmatoare.
Primul obiectiv atins : Fantana Picle . Iata cum acest ochi cu licoare vie a dainuit peste mai mult de un secol, hranind in tot acest timp trupuri ostenite, insetate, flamande chiar, cu prea plina si completa ei substanta.
Am invatat de la domnul profesor Grigore Rotaru ( http://strasihastrii.blogspot.com/2010/01/138-despre-felul-cum-era-cioplit-tubul.html ) cata pricepere, iscusinta si destin se cereau la faurirea colacului de piatra. Fantana - portalul dintre om si Pamant era plamadit cu multa constiinta si cunostinta pe atunci, iar colacul nu era doar un bloc sau un minimasiv de calcar gasit la intamplare si scobit in nesocotinta, era un altar al bunavointei, harniciei si credintei. 

Sub venerabila varsta de 118 ani, colacul de calcar poarta incrustat anul fauririi lui , 1894 precum si numele mesterului sau : Nicolae Toma.
Se spune ca odinioara oamenii apreciau apa mai mult ca in zilele noastre, o consumau si ca pe bautura de leac, iar cea de aici, cu precadere era folosita cu succes la fiertul  fasolei si la primenirea rufelor.
Acum, cei din apropiere si-au sapat fantani in curtile proprii, iar apa de aici nu mai este asa des folosita.

Un om a vrut sa faca o fapta buna, de folos, altul , sarac la minte, nu a inteles rostul santului de acumulare a apei in vederea protejarii potecii perpendiculare lui, si si-a abandonat gunoiul in acest loc. Precedentul s-a creat cu repeziciune, astfel ca in scurta vreme, probabil groapa va fi umpluta , dar nu cu apa, cu pet-uri si alte resturi ale civilizatiei in trend.

 Iata o idee de a utiliza aceste pet-uri dupa golire. Orice deseu, altul decat cele biodegradabile, poate sa aiba o utilizare, iar de nu-i gasesti una imediata, nu-l abandona in natura, la intamplare, producand atat poluare ambientala (aspect neplacut) cat si contaminarea solului si a apei. Nemaipunand in discutie posibilitatea ca animalele pot sa-l confunde cu hrana primara si sa-l manance, provocand astfel blocarea intestinelor si moartea lor in chinuri groaznice.
In pamant, pet-urile si pungile de plastic au nevoie de 1000 de ani sa se degradeze si mai tineti cont ca fabricarea lor presupune petrol si gaze naturale, care inseamna consum mai mare al rezervelor disponibile, a caror prospectare si extractie inseamna distrugerea habitatelor si ecosistemului. Sa nu mai vorbim de ingredientele chimice toxice folosite la fabricatie (care polueaza mediul in acest timp), energia si costurile.
In unele tari, a fost elaborata si adoptata o ierarhizare a optiunilor de gestionare a deseurilor pe patru niveluri distincte:
               *prevenirea productiei de deseuri este favorabila reciclarii;
               *reciclarea este preferabila incinerarii;
               *incinerarea este preferabila depozitarii in interiorul sau exteriorul teritoriilor nationale;
               * depozitarea in interiorul sau exteriorul teritoriilor nationale si controlul evolutiei depozitelor este    preferabila emisiilor necontrolate.

Cultura de fasole si dovlecei se arata incantata de apa primita din abundenta in aceasta perioada, iar existenta unei mici inclinatii a terenului s-a dovedit benefica pentru crearea unei rezerve de apa suficient necesara pentru tinerele plantute. Excesul de umiditate din sol este la fel de nociv pentru unele plante precum lipsa ei.

Un cadru pitoresc doar pentru un om strain de viata si de truda  unei gospodarii taranesti..., dar lasati-ma sa ma bucur si eu de ce vad si ce simt acum, maine poate o sa privesc altfel.

 Iata o plantatie tanara de nuci.

...O initiativa frumoasa din partea unui om ce a inteles ca practicarea aratului pe terenul in panta nu este favorabila, eliminand prin fapta sa  conditiile pentru producerea de alunecari.

In  sensul benefic, se recomanda plantarea de pomi fructiferi sau salcami, capabili sa fixeze chiar si solurile nisipoase.

 

Pasune invadata de rapita, de altfel planta de cultura renumita pentru uleiul care se extrage din aceasta si folosit in alimentatie si industria biocarburantilor.

 Din cultura de in de altadata ...
Acum se mai intrezaresc cateva firicele cu palarioare albastre prin iarba deasa rar cosita.
De amintit ca acum cativa zeci de ani, functiona in comuna Pirscov o fabrica de in , ce aducea alaturi de fabrica de conserve si CAP (livezi de pomi fructiferi, crescatorii de vite) o importanta contributie la echilibrul situatiei economice atat a comunei cat si a locuitorilor ei.

 Garofite...,

 trifoi si o multime de  flori de camp pe care le poti admira si mirosi.

Plante medicinale, precum coada soricelului, sulfina, ...

si cimbrisor de camp pe care le poti recolta daca sunt deschise, la vreme de amiaza in timp cu soare pentru zilele friguroase si bolnavicioase de iarna.

De fapt, calatoria a fost initiata cu scopul unei recoltari de bureti de prun, dar nu am gasit decat ciuperci necomestibile.

Tot cotrobaind dupa plante medicinale si bureti am intalnit si un furnicar.

Aici e locul unde cei ce lucrau la intretinerea livezilor de pomi fructiferi pregateau solutia de stropit imporiva diverselor insecte parazite.

Astazi nu au mai  ramas decat parazitii ...: cei ce vin si taie pomii abandonati, valorificand trunchiurile lor ca lemne de foc. 

 "Am inceput sa mor..."se auzea un glas surd inabusit de fosnetul frunzelor. O lupta intre sentinta ce a dat-o neputinta unora sau inconstienta altora si viata ce zvacneste cu nesat in maruntaiele acestei planete.
Bine ar fi daca acesti paraziti ar taia pomii uscati sau crengile putrede, dar nu, ei se infrupta fara nici un drept, nici macar civil, dar mi te moral, din roadele pamantului ce a ajuns sa-si poarte singur grija de copiii sai.
Noi nu ! Noi nu suntem copiii lui, daca am fi, am stii sa apreciem calitatile si darnicia acestui Pamant !

O culoare tipatoare mi-a atras atentia in covorul verde ...era el, macesul inflorit !

O alta tonica de cadru cromatic , o garagarita, de aceasta data. E mica, iata.. dar in intelepciune ne intrece pe noi, oamenii, "fiinte superioare", zic unii. Este superioara noua, zic eu. Ea a stiut sa-si urmeze ascultator stramosii. Traieste in continuare in armonie deplina cu natura.

Prima panorama de pe dealurile Gorganilor...
Cu cat urci mai sus, cu atat te simti  mai liber si mai usor. Dupa coroanele dese ale pomilor se mai intrezaresc cadre mici cu departari pierdute pana dincolo de Valea Buzaului.

Lacurile de glimee cu vegetatie higrofila pe drumul ce coboara de la padure..

...un drum ce sub greutatea carutelor si vitelor s-a adancit, facilitand scurgerea apei, formandu-se astfel,  rigole periculoase pentru stabilitatea terenului. Aceste forme de eroziune pot lua proportii, transformandu-se intr-un timp relativ scurt in ogase , apoi ravene, daca nu se trece la plantarea de pomi fixatori pe marginea lui.

Prin aceste locuri vietuiau de odinioara oameni gospodari ce stiau sa valorifice natura intru belsugul traiului lor. Gospodariile au disparut odata cu pierderea moralitatii noastre, oamenii s-au coborat spre zonele asa-zis civilizate, preferand supermarket-urile si tomberoanele in detrimentul alimentelor naturale si aerului curat.
Urmele de vietuire in aceste frumoase locuriau fost sterse  de parca nu au fost vreodata ramanand doar amintiri in memoria unora dintre sateni.

Iata o alta fantana veche cu colac de piatra, ce odiniora constuia un element esential pentru gospodariile ce se aflau in preajma.

De data aceasta, fantana are alaturi si un uluc de asemenea din piatra ce era folosit, si mai este si acum, la adaparea oilor ce se coboara de la stana dupa ziua de Sfantul Dumitru.

 In cele din urma omul se va regasi in bratele mamei sale, natura.

 Aici, printre iarba si pomi, isi va afla din nou linistea si hrana adevarata.

Vedere spre concentratia de locuinte ale comunei Pirscov. In centru, amplasamentul fostei fabrici de in, in prezent vestita fabrica de tigarete China Tabacco ..."evoluam", nu-i asa?

O alta frumoasa panorama , de data aceasta se intrezareste si scoala. Acolo, mai este o speranta ! Dragi dascali, invatati copiii din nou, sa-si iubeasca vatra!  Trebuie sa transformam asta intr-un trend, sigur ne va prinde!

Solicit sprijin pentru infiintarea unei scoli de arte populare in comuna Pirscov

                  Cu tristete privesc in ochii copiilor ce isi doresc sa aiba un loc al lor, altul decat scoala, un loc unde sa se simta in voia lor, sa aleaga ce vor sa invete, sa imbine utilul cu placutul, dar fara sa fie constransi de niste reguli , fara sa aiba teama ca vor fi notati cu calificative proaste sau ca nu se vor ridica la inaltimea asteptarilor instructorului.
                  Sunt nenumarati copii ce m-au intrebat daca tatal meu ofera lectii de pictura, spre exemplu. Eu m-am gandit, ca aici, la acest centru , copiii sa aiba posibilitatea sa urmeze cursuri sustinute de persoane cu calificare, profesori, dascali, dar de ce nu, chiar mesteri iscusiti din comuna noastra.
Activitatile prestate vor fi sub regim de voluntariat , singura posibilitate de a recompensa acesti oameni este de a organiza la sfarsitul verii un targ cu vizita televizata ce le va putea promova produsele si serviciile. Cele mai reusite produse faurite de copii vor fi scoase la licitatie, iar din banii obtinuti se va investi in continuitatea existentei acestei Scoli de Arte Populare.
                La aceasta scoala copiii vor avea ocazia sa invete de la pictura, broderie, dansuri populare, decupare in lemn moale, gastronomie, olarit, dar si tainele medicinii traditionale si cate ceva despre istoria acestor frumoase locuri unde au avut norocul sa se nasca si sa copilareasca.
Vrem sa-i invatam pe copii sa fie mandrii de originea lor rurala, sa invete sa poarte din nou cu fala un costum popular, sa se uite la stergarele cusute de bunica si sa le pretuiasca vazand cat de multa truda si suflet intra la faurirea lor, sa-l ajute pe bunicu' la stransul fructelor faurindu-i chiar si un cos nou de nuiele, sa aiba o perspectiva frumoasa asupra acestui cadru natural si asupra traditiilor, ce din pacate se pierd in negura timpului.
              Orice ajutor este binevenit, fie in produse , consumabile pentru cursuri, oameni ce doresc sa-i initieze pe micuti in tainele mestesugurilor , poate chiar o locatie.
               Speram ca ideea va incanta si ma astept cu ajutorul Celui de Sus  sa imi dati concursul !
              Asadar , frati, bunici, parinti, vecini, cunostinte, veniti cu mic cu mare, sa reinviem sufletul satului stramosesc.
              Priviti in jur: cat cer, ce mai flori, cati pomi roditori, cata iarba, ape vindecatoare, triluri minunate...
De ce sa nu ne bucuram de ele , sa nu traim in armonie cu ele, de ce sa fugim la orasele aglomerate, cand bogatia este sub picioarele noastre ?
              Meseria este bratara de aur ! Poate ca micutul va vrea sa fie doctor, arhitect, contabil, de ce nu? Dar ce-i strica sa deprinda si o meserie traditionala care sa-i cultive pasiunea spre frumos, sa-i sculpteze dibacia, iscusinta, sa invete sa -si caute prietenii dupa pasiunea comuna nu dupa rangul social sau nivelul financiar..




             Asteptam propuneri, idei, chiar si contradictorii !
                                                 Doamne ajuta !