21 mai, 2013

Iti place acest blog ? Da-i viata, animeaza-l cu visul tau!

             Iubesc ceea ce fac aici, ma bucur enorm cand vad ca oameni din intreaga lume sunt fascinati de peisajele si istoria acestui frumos judet, si sunt coplesita de emotie cand buzoieni plecati din tara imi scriu, multumindu-mi ca si-au revazut, prin intermediul pozelor postate pe acest blog, locurile natale.
           Mi-am propus sa ridic acest blog din linistea si melancolia unei navigari distrate si sa il transform intr-un instrument de reconditionare a emblemei judetene.
           Haideti sa scoatem acest colt de tara din anonimat , sa ne redobandim respectul tuturor fata de scumpa noastra vatra si sa reamintim tuturor importanta,  resursele si potentialul turistic al judetului nostru.
           Oricat de slab si naiv ar fi un om, visul lui poate deveni realitate daca este destul de ambitios si daca ceea ce face porneste din suflet.
           Orice initiativa, opinie, sugestie este binevenita. " O idee mare poate veni de la un om mic !" , cred in acest dicton, asa incat nu va suprimati ingeniozitatea si eliberati visele aici, cu glas tare. Sa incercam sa avem mai multa incredere unul in altul si sa incercam sa lucram in echipa.
           Acestea fiind spuse, multumesc tuturor vizitatorilor mei, celor ce urmaresc fidel postarile mele si in special celor ce si-au rapit din timpul lor si au postat comentarii. Oricat de mare ar fi numarul de vizitatori zilnic, daca nu gasesc un gand scris de la voi, nu ma simt pe deplin implinita sufleteste.
           Va multumesc din tot sufletul si promit sa vin cat de curand cu noutati !
         

08 iunie, 2012

Suntem pregatiti pentru turisti?

Intre o excursie pe Gorgani si doua la Izvorul Vana Rece (o sa va explic ulterior de ce doua) am sa imi permit sa lansez o initiativa , de altfel tema ei a mai fost publicata pe acest blog, dar de aceasta data, ma adresez in special persoanelor cu influenta din comuna Pirscov, pentru ca despre ea este vorba in aceasta postare. Se pot face extinderi de orice fel, dar eu, personal, cred ca datorez ceva in special acestei comune.
 Planuisem initial sa ma intalnesc personal cu unii dintre persoanele carora le adresez acest mesaj, dar cum socoteala de acasa...stiti si dumneavoastra mai bine.
Nu este demagogie politica, nu este teribilism, nu este aluzie la ceva sau cineva. Va rog sa luati mesajul ca atare si sa va rapiti cateva zeci de minute din timpul dumneavoastra pentru a afla ca nu sunteti singur, ca daca v-ati gandit sa faceti ceva bun pentru comuna Pirscov, aveti cel putin un om care va va sustine si mai multi de o suta care se vor mobiliza cand veti dovedi ca sunteti hotarat sa treceti la fapte.
Asadar ....



Initiativa de reinviere a spiritului satesc
                

               Intr-un context social haotic, care nu ucide numai spiritul national, dar si valorile morale ale poporului nostru, care de altfel, au reprezentat odata insusirile lui  supreme, licareste, aproape stinsa, flacara traditiilor satesti.
               Satul – leaganul unei civilizatii care a adunat si a transmis mai departe secole de-a randul obiceiuri, mestesuguri, traditii, folclor si tot ceeace inseamna pur romanesc este acum pe cale de disparitie. Un adevar care , ori ca nu este observat de catre noi, ori incearca sa fie musamalizat de catre diverse persoane, organizatii si sisteme. Prea putin conteaza cine si cum incearca sa ne manipuleze si sa ne stearga din memoria colectiva sau din constiinta individuala adevaratele legi lasate de strabuni. Aceste legi nescrise au fost facute atat in favoarea noastra, a celor ce se nasc si traiesc pe acest pamant sfant,  cat si in favoarea vetrei noastre, sau mai bine spus, in favoarea mentinerii unui echilibru intre neam si patrie.
            Important ar fi,  sa ne amintim aceste legi, sa le invatam sa le respectam din nou, intelegand ca facand acestea vom reusi sa supravietuim oricaror nedreptati civice.
           Prea putini sunt cei care realizeaza ca suntem un popor care a primit cel mai ales pamant.  Diversitatea formelor de relief, bogatiile solului si subsolului, o flora si o fauna care prin nenumeroase endemisme arata ca aici este cu adevarat un spatiu protejat, unde  conditiile climatice par sa fie cel mai propice vietii si perpetuarii ei, toate acestea ar trebui sa constituie motive esentiale pentru a fi recunoscatori, pentru a sti sa protejam acest pamant , cum au facut-o candva stramosii nostri, pentru a ne fi conservat modul de viata sanatos, pentru a nu uita sa traim in armonie cu natura, pentru a sti a canta cu mandrie si voie buna doina strabuna.
           Incercarea de dizolvare a acestei celule a vietii – satul – are loc ori fie prin “urbanizarea ruralului”, o urbanizare de cele mai multe ori distructiva, ori prin fortarea acelor cativa sateni, ramasi sa –si continue traditia parinteasca , sa migreze catre centrele urbanizate, sa intre in sistemul imbacsit de plastic si non-valori. Acest fenomen la scara nationala , se pare ca are loc intr-un ritm din ce in ce mai alert cu o agresivitate ce inabuseste si cel mai pur spirit, cea mai puternica ambitie de reintoarcere la simplitate si frumos.
         Secole de-a randul am fost invidiati pentru bogatiile patriei noastre, ne-a fost ciopartita glia, am fost fortati sau incantati sa renuntam la traditii, ne-au fost furate vietile, fiind constransi sa ne abandonam intr-o rutina deplorabila propusa de un sistem facut pentru a produce bunastare pentru anumiti indivizi, totusi, o solidaritate ampla, ar putea sa invinga acesti intrusi , acesti cotropitori, navalitori, nomazi, pagani sau oricum vreti sa ii numim.
         Cultura, traditiile, valorile morale sunt purtate acum pe umerii si in sufletele romanilor adevarati, cei ce  au recunostinta pentru toti aceia ce si-au jertfit viata pentru suveranitatea acestui popor, cei ce pretuiesc valorile culturale, cei ce apreciaza frumosul simplu, cei ce doresc sa recladeasca constiinta nationala, cei ce respecta satul romanesc si isi doresc ca nepotii dansilor sa poata povesti copiilor lor despre cantul, jocul si mestesugurile taranului roman.
         In prezent, termenul acesta, “taran” este folosit intrun sens impropriu, dezonorant. Mare dojana pe mintea celor ce nu-l folosesc cu respect si in contextul potrivit.  O zicala olandeza ar spune : “Nu exista arta de a deveni taran, arta este sa ramai !”.
        Stramosii nostri erau  tarani  in vreme de pace si luptatori aprigi in vreme de restriste si erau mandrii de statutul lor. Conducatori erau putini si aceia din cei mai viteji si mai intelepti. Dar toti laolalta erau mai intai de toate tarani, isi iubeau glia si fratii, stiau sa se bucure de cele mei simple si frumoase lucruri.  Pe atunci omul isi castiga respectul fata de semeni prin intelepciune si harnicie, iar daca stia sa ii sfatuiasca si pe altii si sa-I ajute era dintre cei mai stimati.
        Sa ajutam deci romanul sa ramana taran, in sensul lui adevarat. Sa nu ne fie rusine sa spunem ca ne-am nascut la sat, ca stim sa cultivam pamantul, ca stim sa folosim sapa si cazmaua, ca stim ca pamantul ne ofera cea mai sanatoasa hrana, ca stim sa ne bucuram cand strangem recoltele, cand mirosim florile, cand privim dealurile, cerul, pasarile si  toate fiintele acestui pamant.
       In sensul de a reinvia spiritul satesc, traditiile romanesti, de a salva tainele mestegusurilor taranului nostru, cu precadere cele din zona Buzaului, initiez un proiect de infiintare a unei scoli de arte populare aici, in comuna Pirscov.
      La aceasta scoala copiii ar avea ocazia sa invete de la pictura, broderie, dansuri populare, decupare in lemn moale, sculptuta in calcar, gastronomie si tehnica incondeierii oualelor de Paste, olarit,  tainele medicinii traditionale si cate ceva despre istoria acestor frumoase locuri unde au avut norocul sa se nasca si sa copilareasca.
       Cursurile vor fi sustinute de persoane cu calificare, profesori, dascali, dar de ce nu, chiar mesteri iscusiti din comuna noastra.
Activitatile prestate de acestia vor fi sub regim de voluntariat,  cel putin in stadiul incipient, urmand ca in varianta in care s-ar obtine subventii din partea statului roaman sau  a unor eventuali sponsori, acestia sa fie remunerati in consecinta.  Deocamdata, singura posibilitate de a recompensa acesti oameni este de a organiza la sfarsitul verii un targ cu vizita televizata ce le va putea promova produsele si serviciile. Cele mai reusite produse faurite de copii vor fi scoase la licitatie, iar din banii obtinuti se va investi in continuitatea existentei acestei Scoli de Arte Populare.
Vrem sa-i invatam pe copii sa fie mandrii de originea lor rurala, sa invete sa poarte din nou cu fala un costum popular, sa se uite la stergarele cusute de bunica si sa le pretuiasca vazand cat de multa truda si suflet intra la faurirea lor, sa-l ajute pe bunicu' la stransul fructelor faurindu-i chiar si un cos nou de nuiele, sa aiba o perspectiva frumoasa asupra acestui cadru natural si asupra traditiilor, ce din pacate se pierd in negura timpului.
              “Orice ajutor este binevenit, fie in produse , consumabile pentru cursuri, oameni ce doresc sa-i initieze pe micuti in tainele mestesugurilor , poate chiar o locatie.
               Speram ca ideea va incanta si ma astept cu ajutorul Celui de Sus  sa imi dati concursul !
              Asadar , frati, bunici, parinti, vecini, cunostinte, veniti cu mic cu mare, sa reinviem sufletul satului stramosesc.
              Priviti in jur: cat cer, ce mai flori, cati pomi roditori, cata iarba, ape vindecatoare, triluri minunate...
De ce sa nu ne bucuram de ele , sa nu traim in armonie cu ele, de ce sa fugim la orasele aglomerate, cand bogatia este sub picioarele noastre ?
              Meseria este bratara de aur ! Poate ca micutul va vrea sa fie doctor, arhitect, avocat, contabil, de ce nu? Dar ce-i strica sa deprinda si o meserie traditionala care sa-i cultive pasiunea spre frumos, sa-i sculpteze dibacia, iscusinta, sa invete sa -si caute prietenii dupa pasiunea comuna nu dupa rangul social sau nivelul financiar… .”
           Din cuprinsul solicitarii mediatizate pe internet; puteti citi intreaga petitie accesand link-ul specificat in incheiere.
Daca  in interesul cultivarii spiritului si conservarii traditiilor, am propus infiintarea acestei scoli de arte populare, consider ca o la fel de mare importanta ar avea-o  actiunea de ecologizare a comunei , de informare si motivare a localnicilor in vederea sortarii deseurilor. Pana la actiunea de inlesnire, spre a depozita intr-un mod responsabil deseurile provenite din gospodariile proprii , gandesc ca nu ar fi rau daca s-ar incerca educarea acestui simt civic, prin informare de specialitate cu privire la riscurile depozitarii deseurilor in spatii improprii, precum :   santurile  de scurgere a apei provenite din precipitatii, la marginea drumurilor, si chiar in lunca paraului Balaneasa.
          Propun  tiparirea de mesaje informative, sustinerea de discursuri succinte in acest sens, in cadrul diverselor activitati si evenimente la nivel de localitate, precum si  o eventuala monitorizare a spatiilior vizate spre depozitarea deseurilor fara a fi certificate si incadrate pentru acest scop.
         Igienizarea spatiilor deja invadate abuziv de deseuri se va face chiar de catre acele persoane, care au participat la aceasta actiune intr-un mod iresponsabil , sub incidenta unor prerogative la nivelul consiliului comunal. Doar prin amenintarea cu masuri drastice s-ar putea reface aspectul sanatos si frumos al localitatilor abilitate.
        Dincolo de aceste masuri impetuoase as putea spune, as propune si recunoasterea valorii istorice, importantei stiintifice si culturale a acestei comune, precum si punctele reprezentative ale acestora, care se par a fi ignorate de noi, locuitorii ei, cat si de autoritatile avizate sa le protejeze. Amintesc aici, doar cateva: fortificatia de tip turn de la Pirscov, loc denumit “La Cetatuie” sau “La Mitoc” (epoca medievala) , sectorul de importanta geologica si paleontologica de la Badila si Curcanesti“La Surduci”, “Malul cu Sare”, “La Saramura”, siturile arheologice  de la Tarcov “Piatra cu Lilieci” si “La Monaie” (epoca medievala) , Crucea de la Runci (Runcu).
        Avem aici un punct de pornire, o valoare culturala de mare anvergura in memoria neamului , spiritul poetului si prozatorului Vasile Voiculescu precum si casa lui memoriala. Suntem cunoscuti asadar, avem deja creat un vad de natura turistica , asa incat ar fi pacat sa nu speculam acest aspect. Propun  sa lucram la dezvoltarea turismului local si astfel la prosperitatea economica a localitatii.
       De asemenea ,acest monument istoric ar trebui sa constituie etalon pentru toate celelalte puncte amintite mai sus, datorita administarii deosebite si organizarii lui.
       Favorizarea  investitorilor , fiindu-le inlesnita  achizitionarea de terenuri, spatii, cladiri, in vederea  dezvoltarii unor afaceri, ar trebui sa fie facuta intr-o maniera obiectiva, punand pe prim plan interesul comunei , al dezvoltarii ei economice, al bunului trai al locuitorilor ei in speta.
       Nu doresc sa fiu acuzata de demagogie politica, asa incat tin sa mentionez ca am pornit aceasta initiativa de a uni oameni ca dumneavoastra, prin aceste proiecte propuse, de a crea o punte intre cetateanul de rand, locuitorul comunei Pirscov, taranul nepretuit care fuge de propriul sau nume, cu care ar trebui de fapt sa se mandreasca,  si persoane cu pregatire profesionala si mai ales cu valoare morala, cu iubire si devotament  fata de aceasta vatra.  Pe aceasta cale doresc sa caut o modalitate de a dovedi ca simtul nobil al taranului pirscovean este mai puternic si mai presus de orice politician ce duce o lupta continua fara scrupule pentru prosperitatea propriului sau trai.
         Ar trebui sa fim preocupati sa facem ceva bun, constructiv pentru localitatea noastra , nu sa ne batem pe niste posturi la primarie in scopul de a castiga influenta si de a deturna fonduri din buzunarul unor oamnei ce cu greu isi duc existenta.
        Cu atata bogatie cata avem aici, daca am administra-o cu cunostinte suficiente , am putea sa ridicam  comuna Pirscov  din anonimat prin aspecte pozitive , exemplare.
        Sfatul Batranilor sau Sfatul Inteleptilor de odinioara, era cel mai presus consiliu al unei asezari. Asa incat, stimati domni, carora m-am adresat astazi, nu la intamplare, numai de dumneavoastra depinde reinvierea spiritului satesc.
       Cu speranta ca am reusit sa fac un pas inainte pentru tot ceea ce inseamna satul pirscovean astept orice observatie, parere, suport, idee contradictorie pe adresa blogului meu.